Oare cati dintre noi am avut bucuria sa ne ascultam “tacand”?
Galagie e peste tot: muzica, clacsoane, tipete!
Dar tacerea? unde e?
Spunem despre tacere ca este o pauza in vorbire!
Taci si asculta! Asculta cum infloresc salcamii, cum zumzaie albinele in flori, cum canta cucul, cum rasare si apune soarele!
Taci si-ti asculta inima!
Cat timp ai petrecut cu tine azi?
Zboara orele, zilele, anii! Vorbim tot mai mult si ascultam tot mai putin!
In tacere e contemplare, e uimire, mirare!
Nu intotdeauna cel care tace nu stie raspunsul la intrebare!
Poate e mai profund, mai atent la detalii, mai obiectiv!
M-am ratacit veri la rand prin padure ascultand in tacerea inimii, murmurul padurii, freamatul ei, zborul pasarilor si pasii mei pe carari nestiute!
Cand taci cobori in tine, te descoperi si te cunosti, te inveti cu tine asa cum esti!
Daca 5 minute pe zi am asculta tacerea am fi mai constienti de fiecare clipa din viata noastra!
Tacerea e de aur, spuneau anticii! iar neamul nostru romanesc ne-a lasat zicala :”cu tacerea ii frigi pielea”!
Vorbeste cat vrei dar taci cand trebuie!
Am invatat sa vorbesc in tacere, sa ascult in tacere, sa gandesc in tacere!
E asa minunat!