Ieri vorbeam cu niste colege de baiatul care si-a implinit visul. Toate il stiau din scoala ce poznas era si cat s-au bucurat cand l-au vazut in haina militara! Perseverenta nu te lasa in urma niciodata!

Dar cum ar fi fost parcursul lui Marius daca nu ar fi avut o mama ca Mihaela! O stiu de cand s-a nascut, ba chiar am tinut-o in brate la botez, desi eram doar adolescenta! Mama zicea sa aiba o nasa tanara!

Si Mihaela si-a urmat destinul pe care l-a primit! Si a luptat pentru el.

Greutati au fost, furtuni si tornade, dar ea a stiut sa tina panzele sus si sa navigheze pe apele destinului.

Curajoasa, harnica si mai ales perseverenta a tinut la baietii ei a la ochii din cap.

Cate sacrificii! Cate nopti nedormite! Cate griji!

Si cate bucurii si cata multumire sufleteasca acum!

Ma bucur pentru ceea ce ai realizat ca mama, ca sotie , ca prietena!

Esti perseverenta intruchipata! Cui sa-i semene Marius?

Se spune, pe drept cuvant, ca atunci cand faci bine, cerul nu ramane niciodata dator!

Simt inima plina de multumire si de bucurie pentru reusitele tale si ale baietilor tai, pentru implinirile din familie!

Te imbratisez cu tot dragul si-ti doresc sa ramai stanca neclintita in perseverenta pentru viitorul copiilor tai!

Multumesc, Miheaela, fina mea!