Inceputul lui septembrie mi-a adus bucuria unei calatorii de suflet in Dobrogea! Aveam sa vad locuri incarcate de spiritualitate, de oameni frumosi la chip si la suflet!
Si cum n-am aterizat direct acolo, ne-am oprit la Movila lui Burcel, la Bujoreni si Vladimiresti! Oameni cu daruire si har ne-au impartasit din istoria locului!Asa am aflat de Maicuta Veronica de la Vladimiresti, cea care a pus temelia unei bisericute de lemn , ce a devenit cu timpul o oaza de liniste si rugaciune! Ne-am continuat drumul spre Tulcea si desigur aici in zona am descoperit comori de arta si de credinta! Am vizitat manastirile Cucos, Saon, Celic Dere, apoi, cei curajosi au coborat in pestera sf Casian. Aici l-am cunoscut pe parintele Iustin Petre cel care a ridicat biserica dupa planurile proprii, intr-un stil arhitectonic matematic, sub semnul infinitului si al multiplicarilor la 4 in ceea ce priveste inaltimea turlei, a stalpilor din interior si cel mai interesant, cupola de 8 m care corespunde in biserica unui spatiu , ca o scena, in forma de cerc, unde preotul citeste evanghelia si face slujba, iar de jur imprejur, in semicerc, scaune pe care stau oamenii ce vin la slujba! Nu am mai intalnit nicaieri asa ceva! Parintele scrie si carti, pe care le gasim pe internet! Bucuria cu care ne-a impartasit despre cursul vietii care i s-a schimbat dupa intalnirea cu parintele Iustin Parvu ne-a coplesit pe toti! Ne-am continuat drumul pe la Vacarestii Noi, sf Efrem cel nou , sf Dionisie Exiguul si ne-am oprit la Constanta, la catedrala episcopala, pe malul marii, unde am avut ocazia sa-l vedem si sa-l auzim pe preainaltul Teodosie. Ne-am plimbat pe faleza si am admirat Cazinoul in haina noua si pe Eminescu, vesnic tanar si ferice ce privea ingandurat valurile marii! In ziua urmatoare ajungeam la Techirghiol, la chilia parintelui Arsenie Papacioc si am admirat biserica ridicata de Patriarhul Daniel inchinat Sfintei Maria, o lucrare monumentala, in marmura alba care impresioneaza prin maretie si starea de liniste si bucurie pe care o simti in interior! Drumul n- a dus la Dervent si pestera Sf Andrei, locuri pentru liniste si rugaciunea inimii! In drumul spre casa ne-am oprit la manastirea din localitatea 23 August, ctitorie a unor botosaneni cu suflet mare!
Aici in Dobrogea am gasit in biserici catapetesme zidite in piatra, legate de zidul manastirii, erau vreo 4 la numar! Din cate stiu, spatiul dintre altar si restul bisericii are o catapeteasma din lemn pe care sunt pictate Cina cea de taina si chipuri de sfinti si arhangheli!
Am mai facut un popas la catedrala episcopala din Slobozia, care ne-a bucurat ochii si sufletul si ne-am continuat drumul spre casa! Ne-am intors mai bogati sufleteste, am inteles poate mai bine rostul nostru aici si misiunea pe care o avem toti…sa fim mai buni, sa iertam si sa nu uitam ca , in ciuda vremurilor tulburi, Dumnezeu ne vegheaza!
Multumiri pr. Cristian Buhaciuc pentru ca ne-a oferit prilejul sa cream amintiri pentru anii ce vin! Multumiri participantilor pentru momentele speciale traite!
Sa ne revedem cu bine si pe alte trasee din tara care ne asteapta sa le vizitam!
