De-a lungul anilor m -am intalnit adesea cu fostii mei elevi , prilej  de bucurie si de aduceri aminte! In acest octombrie colorat ,  m-am intalnit cu generatia 1991 – 1995!

Dorinta mea si a lor a fost sa ne revedem si sa gasim timp pentru depanat amintiri! Si timpul a sosit si a trecut la fel de repede! Mirela, Robert, Anca, Oana, Alin, Alexandru, Roxana, Ana Maria au venit plini de emotie la intalnire! Iar eu abia asteptam sa regasesc chipurile de scolari in ochii adultilor de azi!

Mirela si Anca si-au  dus baietii la aceeasi scoala, si primul lor an a fost chiar in vechea clasa a mamicilor! Cata emotie!Cata bucurie in acelasi timp! Larisa are si ea copilul tot la scoala in care a invatat si ea! Roxana are fata care a terminat facultatea, Ana Maria traieste de mult timp in Germania si se ocupa de fetita ei sa nu uite limba materna! Alin si Robert au fetite artiste, pentru care scena si concursurile sunt floare la ureche! Alexandru are fetita reporter autorizat la FC Botosani!  Bucuriile lor au devenit si bucuriile mele! Oana traieste in Iasi, a venit la intalnire cu aceeasi figura blanda si plina de bunatate! Cu totii s-au maturizat, devenind responsabili pentru familiile lor! Am vazut in ochii lor bucurie, implinire, realizare! Dar oare cate esecuri au fost pana la aceste impliniri? Fiecare dintre noi le-am avut, le-am trait, l-am depasit!

Robert m-a asteptat in prag  si apoi cand i-am revazut pe ceilalti am avut ochii plini de lacrimi, lacrimi de bucurie, ca niste oameni ca ei si-au amintit de primii ani de scoala!

Dupa ce fiecare dintre ei si- a spus povestea, a urmat si randul meu, desigur!Acum , ma bucur de copii si nepoti , de prieteni si mai ales de calatorii!

Fiecare calatorie ne face mai puternici, mai bogati, mai impliniti!

Gandurile mele se indreapta si spre ceilalti elevi care sunt acum in lumea larga! Ma gandesc ca intr-o zi cand vor reveni acasa ne vom intalni depanand amintiri din anii de scoala! Intalnirea noastra a fost emotionanta, cel putin pentru mine si sunt convinsa ca si pentru voi!

Va doresc sa aveti parte numai de bine, sa oferiti sprijin atunci cand vi se cere, sa spuneti mai des te iubesc celor dragi si mai ales in drumul vostru presarati florile credintei, a mantuirii, a iertarii si a bunatatii!

Va multumesc, tuturor!

ps Larisa nu te-am uitat! Cum sa uit o eleva atat de constiincioasa si de gingasa! A fost din cauza emotiilor! Elevii mei au fiecare un locusor in inima mea!

Uita supararea! Tine minte doar bucuria revederii!

Si scuze, abia acum am vazut postarea ta!