Si pentru ca ieri vorbeam de o fata de poveste, azi un alt exemplu imi vine in minte!

Un copil neastamparat, cu ochii negri si parul asemenea, cu o privire patrunzatoare si cu spirit de observatie ascutit, mi-a trecut pragul clasei!

De la inceput am observat independenta pe care o cauta si mai ales dorinta de a fi in centrul atentiei. Nu de putine ori nazbatiile sale erau cunoscute de toata lumea, nu facea pozne mari, ci din alea copilaresti, dar care uneori ma scoteau de pe linie.

La un moment dat nu i-a mai placut mediul in care se forma si a plecat in alta parte. Dar nici acolo n-a putut sa-si intinda radacinile, asa ca a revenit la…matca! S-a implicat in actiuni de voluntariat, a fos dj, a fost prezentator la serbarile scolii,era voluntar in colectarea deseurilor elecrocasnice, devenise iar Marius cel cautat si apreciat. Asta isi dorea de fapt! Admiterea la liceu l-a dus la un profil pe care nu-l iubea.

Dorinta lui era o cariera militara! Dupa un an de liceu, dovedind vointa si perseverenta …a reusit!

Am fost prima persoana care a aflat asta de la mama lui. M-am bucurat enorm si l-am incurajat mereu ca orice vis poate deveni realitate daca …perseverezi invatand!

Acum are uniforma militara si e tare mandru, mai ales ca-si va urma tatal in cariera.

Daca nu ar fi avut sustinerea familiei, si mai ales a mamei, pe care, fara lipsa de modestie, pot spune ca a fost…eroina, n-ar fi reusit Marius sa-si implineasca visul!

De la el am inteles sensul cuvintelor: “Ai reusit, continua, n-ai reusit…continua”.

Felicitari, Marius!

Am uitat toate poznele tale si ma bucur ca visul tau a devenit realitate.