De multi ani am adunat in diferite plicuri fotografii vechi din familie!

Azi, le-am revazut si m-am simtit cuprinsa de un sentiment ciudat! Pare ca toti din fotografii asteapta sa spun cateva cuvinte despre ei! Pe multi i-am cunoscut doar din amintirile soacrei mele, oameni cu care si-a petrecut tineretea, anii razboiului, anii de foamete si de pierderi, anii care ne-au adus INTREGIREA!

Mai intai voi vorbi despre parintii sotului meu! El, militar de cariera, ofiter care a comandat o brigada auto cu care a ajuns pana la Cotul Donului!

Povestea cu atata emotie drumul facut cu coloana de masini intr-o seara de toamna ploioasa, cand au nimerit in bratele inamicului si cum au stiut sa scape cu viata! Par povesti! Dar sunt povesti traite!!

Imi rasuna si acum in minte vocea tremuranda a celui care povestea retraind clipele de groaza din razboi! Un barbat darz si curajos care a stiut sa dea piept cu inamicul, fara sa-i pese de propria viata!

Ma gandesc acum cate jertfe a primit intregirea neamului, cu cata durere si cu cate pierderi de vieti omenesti s-a facut!

Scriu aceste ganduri in anul Centenarului spre aducere aminte pentru nepotii si stranepotii nostri!

Vor intelege si vor aprecia ca lucrurile mari se fac doar cu jertfa!

Fotografiile pe care le voi posta sunt facute incepand cu 1932. Din zecile de poze vom remarca tinute vestimentare la nunti, la plimbare si acasa, apoi, modul de aranjare a parului cu diferite ocazii! Am descoperit si poze cu pionieri din acele vremuri! Daca recunoasteti in aceste fotografii rude, prieteni, cunostinte, lasati cateva ganduri!

Celebram Centenarul! N-ar fi fost fara sacrificiul acelor generatii!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *