Mai sunt cateva zile pana la Craciun!

Iata-ma rascolind sertarul cu amintiri si dau peste o fotografie veche de aproape  50 de ani.

Recunosc in ea chipul cu trasaturi domoale a doamnei Trandafir. A fost gazda noastra cativa ani!

Locuia intr-o casuta veche, la marginea orasului, langa unitatea militara!

Si sotul ei a fost militar de cariera! Nu au avut copii, dar a infiat o fata si s-a bucurat de un nepot!

Doamna Trandafir , ramasa vaduva, s a straduit sa tina casa si gradina cat mai bine!

Toata ziulica era cu sapaliga in mana! Si e drept ca si gradina a rasplatit-o mereu cu legume, fructe si un vin deosebit din strugurii pe care ii alegea bobita cu bobita!

Mi-a indragit familia si la un moment dat chiar a vrut sa ma infieze! Au trecut aproape 50 de ani!

Mi-a amintesc cu drag! Avea mare pretuire pentru lucrurile vechi care ii aminteau de tinerete! Si ma gandeam, la ce-i foloseste un obiect vechi, gaurit, inutilizabil, dar cu atatea amintiri pentru ea!

Acum o inteleg! De a lungul anilor si eu am adunat o multime de lucruri, care nu au mare valoare istorica, dar au valoare sentimentala si nu ma pot desparti de ele! Si cineva imi spune arunca-le, ma simt trista si ma doare! Ma dor amintirile, si anii care au trecut, si tot!!

De aceea, ma simt bine in casa mea, asa cum bine zicea o fosta eleva, o casa …colorata!

Chipul vesel din fotografie , zambeste unor amintiri dragi! Sunt sigura, ca de acolo de sus, zambeste printre fulgii de nea si stie ca a trait frumos si a lasat amintiri de neuitat celor care i-au fost in preajma!

Iata randurile scrise de ea pe fotografia plina cu amintiri!