Azi, dupa furtuna de dinaintea amiezii, un pom si-a pierdut bratele!

Era aici in intersectia de la Mall de multa vreme!

Anotimpuri multe au trecut peste el, a umbrit oameni osteniti ce veneau de la piata, pe altii care asteaptau mai nou, tramvaiul!

Imi amintesc de el de cand a fost plantat: o data cu blocurile din cartierul Grivita!

Mic si hotarat a reusit sa-si adanceasca radacinile, astfel ca nimeni sa nu-i strice menirea!

Crestea vazand cu ochii!

Intr-o zi calduroasa de vara am iesit la plimbare cu baiatul meu; avea un an si ceva! In picioare o pereche de botosei crosetati de bunica!

Ajungand aproape de parc mi-am dat seama ca un botosel s-a pierdut! Nu-i mare lucru! Dar era un dar si-mi doream sa ma intorc si sa-l gasesc!

Priveam cu tristete in dreapta si in stanga si…nimic!

Ajung si traversez in dreptul copacelului ! Cineva gasise “obiectul” si-l agatase de o ramurica!

L-am luat ca pe un dar de pret si am fost foarte fericita!

In fiecare zi, trecand pe langa el, eram recunoscatoare, ca atunci, cu multi ani in urma mi-a facut o mare bucurie!

Copacul a crescut o data cu copiii mei!

S-a schimbat locul trecerii de pietoni, dar copacul a ramas sa aduca nitica umbra in statia de tramvai!

Azi la amiaza, dupa furtuna, o creanga s-a rupt! S-a oprit circulatia tramvaiului!

Au venit repede si s-au apucat sa-i taie crengile! Ma uitam la el cum nu se poate apara!

Si nici n-am putut sa-l ajut!

I-au lasat doar tulpina si doua ramuri ca niste maini in rugaciune!

Asistand la acest “masacru”gandul mi-a zburat la muntii care-si plang pomii plecati spre alte zari! Si, desi ploaia a stat, au inceput sa curga lacrimi in inima mea!

Si pomii au suflet, oameni buni!

Curatati, ingrijiti, taiati dar si plantati in loc!