Ani la rand, la inceputul lui februarie eram la Ploiesti, orasul castanilor, cum i se mai spune!

De Ploiesti ma leaga niste amintiri cu oameni frumosi la chip si la suflet!..

Fara Cristina n-as fi cunoscut urbea! Si nici pe prietenii ei care mi-au devenit la randul lor prieteni.

Imi zambeste sagalnic printre amintiri Roxana! Profa de romana este un om extraordinar! Prietenoasa si sincera acum cativa  ani, mi-a pus la dispozitie casa ei pentru a avea un sejur placut in oras!

Marturisesc ca nu mi s-a mai intamplat ca un om care nu ma vazuse pana atunci sa faca un asemnea gest! Si asta doar pentru faptul ca eram prietena prietenei ei, Cristina!

M-am simtit rasfata si iubita la Ploiesti! Momente de neuitat in parteneriatul cu scoala! Momente de neuitat petrecute cu marea familie a scolii!

Oameni frumosi peste tot! La asemenea actiuni de anvergura nationala implicarea trebuie sa fie  exemplara!

M-am revazut vara trecuta cu Roxana si Cristina pe meleagurile Bucovinei! Locuri de vis si oameni de suflet!

Roxana iti multumesc pentru gazduire!

Multumesc pentru prietenia ta!

Multumesc pentru ceea ce esti ca dascal! Elevii tai sunt niste norocosi ca te au la catedra dar si alaturi de ei , ca prieten!

Cu asemenea dascali, limba romana va dainui, fara teama de a se rataci printre straini!

“Se zice ca timpul trece. Timpul nu trece niciodata! Noi trecem prin timp.” G. Ibraileanu