Calatoria cu trenul vietii o facem fiecare dintre noi.

Urcam in tren, nu stim unde; si coboram, nu stim cand!

Cea mai importanta este de fapt calatoria! Atatia oameni catre aceeasi gara! Atatia oameni cu ganduri si griji, cu bucurii si tristeti!

Atatea gari si statii trec prin fata noastra! Si atatia oameni frumosi!

Ni se intersecteaza drumurile, si gandurile, si sperantele si dorurile!

Vorbim, facem schimb de idei, ne imbratisam….apoi trecem in vagonul vecin, cautand alti oameni care sa ne atinga sufletele.

Intr-o astfel de calatorie am cunoscut-o pe Gabi! Eram la Targoviste! O persoana sensibila, delicata si responsabila in tot ce face! I-am cunoscut familia si m-am simtit excelent la ei!

Cate nopti n-am povestit, cate proiecte n-am facut impreuna, cate emotii n-am avut la fiecare intalnire!

Si cata bucurie ne-a umplut inimile!

Au trecut anii, am vorbit tot mai rar, dar eu o pastrez mereu aici, in inima!

N-am uitat nicio clipa cand seara tarziu ne spuneam:”noapte buna, mandra luna”si raspunsul era:”noapte buna, luna mandra”.

Multumesc, Gabi! Multumesc, Radu!

Multumesc ca ati acceptat sa calatorim impreuna in trenul prieteniei!

Multumesc pentru timpul pe care mi l-ati daruit!