Prima zi de sarbatoare e calda si insorita!

Aseara ne-am umplut inimile cu lumina Invierii, apoi, masa in familie cu cei dragi!

Dupa cateva cuvinte schimbate pe mess, decid ca azi dupa pranz sa ma intalnesc cu Diana!

Cine e Diana?

Am avut privilegiul sa-i slefuiesc primii pasi de scoala!

Emotii are ea! Emotii am si eu! Ne revedem dupa vreo 20 de ani.

Alerg cu graba la locul de intalnire…ii vad de departe chipul senin si zambetul sincer! Ne imbratisam, vorbim si ne continuam drumul!

Diana vine de la Cluj; acolo a facut studii, acolo a gasit locul propice pentru formarea ei ca om. A venit de sarbatori sa petreaca cu parintii si sa-si viziteze bunicii!

Ma uit la ea si revad chipul timid cu ochii ca seninul cerului…o revad in banca a treia…si prin fata ochilor trec alte chipuri fugare de colegi!

Vorbeste calm, asezat, ca in Ardeal! Intoarcerea in copilarie nu e grea! Amintirile sunt frumoase…anii au trecut! Povesteste despre inceputul anilor de studiu, despre voluntariat si regasim cunostinte comune!

Are timp si pentru pasiunea ei: pictura! Imi povesteste ce repede trece timpul in fata sevaletului…

Mi-a adus in dar un tablou realizat de ea! Mi-a umplut inima de primavara!

Imi spune despre oamenii care i-au slefuit caracterul…sunt recunoscatoare ca sunt si eu unul dintre acestia!

Azi ne-am daruit cate o farama de timp, ca cel mai pretios dar!

Ne-am imbogatit si ne-am energizat mintea!

Multumesc, Diana!

Multumesc, pentru omul frumos care ai devenit!

Multumesc pentru privilegiul pe care mi l-ai oferit de a vedea ca tara asta e pe maini bune!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *