Azi e ziua invatatorului! Gandul m-a dus in copilarie la invatatoarea mea, Maria Antosica, plecata de mult sa vegheze de sus!

Eram in clasa intai cand dupa primele lectii, mi-am dorit din tot sufletul sa fiu ca ea!

Cata dedicare meseriei! Cata rabdare si cata bunatate!

Revad momentele cand ne verifica mansetutele albe de la uniforma si, daca nu erau impecabile ne punea sa le spalam la fantana scolii!

Anii au trecut, au lasat in memoria mea atatea amintiri.

Eram deja in primul an de liceu pedagogic si vorbele lui mos Costache nu le-am uitat toata viata!

Imi zicea:”matale ai sa fii profesoara; daca un elev nu stie, sa nu-l lasi la bariera, sa-l ajuti sa inteleaga, sa treaca obstacolul.”

Povata acestui om simplu mi-a calauzit cariera si azi ii aduc un profund omagiu pentru sfatul lui.

Mi-am cladit meseria de dascal pe iubire, cinste, corectitudine si mai ales drag de copii. Acestia au simtit asta mereu, iar eu am zidit in fiecare inima de copil , o farama din inima mea!

Am inca de daruit si stiu ca atunci cand dai iubire n-o pierzi ci o multiplici!

De aceea astazi, la ceas de sarbatoare, Dan din Iasi, un fost elev din prima generatie, mi-a trimis un gand bun de recunostinta.

La fel am primit si de la Diana, din Cluj! In acele momente am revazut clasele de copii timizi, nesiguri dar hotarati sa invete!

Cata emotie! un rand, un gand, o amintire!

Multumesc si sunt recunoscatoare Cerului ca mi-a harazit sa fiu dascal!

Va felicit dragi colegi si va trimit imbratisarea mea! E ziua noastra! La multi ani!