E inceput de februarie…zi destul de rece! Astept cu bucurie sa ma intalnesc cu Aurora,  o fosta eleva! Orice dascal se bucura cand este recunoscut pe strada de fostii elevi, si mai ales cand acestia isi amintesc cu drag o multime de lucruri din vremea copilariei!

Caut in sertarul cu amintiri si dau peste o compunere scrisa de Aurora in clasa a 2-a. A completat pagina si cu un desen foarte dragut! Sunt nerabdatoare sa-i citesc emotia pe chip! Intr adevar, intalnirea noastra este emotionanta dupa 13 ani! Ma intampina cu un buchet de flori, gingas si sensibil ca si ea! Ne imbratisam, ne asezam la masa si vorbim despre copilarie!

Am in fata ochilor o domnisoara care si-a luat viata in propriile maini inca de la 16 ani. Acum  a terminat Marketing si va pleca sa lucreze in Spania! Are aceeasi privire ca atunci cand era mica! dar e atat de sigura pe ea! Imi povesteste cu emotie despre experienta de insotitor de bord! O si vad prin avionul plin incercand sa rezolve toate problemele care se ivesc!

Aurora se bucura din plin de toate atuu-rile tineretii: intelepciune, frumusete  si …actiune! Mi-e drag felul ei de a fi, de a povesti si de a retrai emotiile copilariei! E atata sensibilitate! Atata recunostinta si atata credinta ca va reusi!

Are niste parinti minunati si o surioara mai mica! Vorbeste cu ei mereu, doar ca nu sunt cu ea!

N-a uitat de oamenii care i-au facut copilaria fericita!

N-a uitat de bucuria de a fi copil! Si-a adunat toate diplomele din anii de scoala, peste 40 si se bucura pentru ca toate inseamna proiecte, actiune si implicare!

Aurora m-a intors in copilaria ei si ne-am bucurat impreuna de frumusetea timpului trecut!

Multumesc, Aurora, pentru timpul petrecut impreuna!

Multumesc pentru ceea ce ai devenit ca OM!

Multumesc pentru oportunitatea de a-ti cizela caracterul in anii de scoala!

Copiii se nasc cu aripi si profesorii ii invata sa zboare…asa a spus un intelept!

Dar inainte de a veni la scoala, parintii sunt cei care pun baza caracterului copiilor!