Dupa lunile reci de toamna si iarna, tata astepta primavara sa iasa in curte!Aici facea plimbari dese si sute de pasi care il ajutau sa mentina sanatatea picioarelor! Cu trecerea timpului, a inteles si el si noi ca drumul devine tot mai scurt! N- a renuntat la miscarea prin casa! A fost mereu o fire vesela si optimista! Poate de asta noi, cei dragi lui, il credeam nemuritor!Spunea ca nu se teme de moarte, ca asta nu este decat o trecere, ca dincolo se va intalni cu mama plecata cu sapte ani inainte! Astepta sa -si revada parintii, fratii, surorile! era sigur ca prin felul cum si-a trait viata un colt de rai il va astepta si pe el!Om harnic si saritor in ajutorul semenilor, gospodar si bine dispus era mereu cu zambetul pe buze! Duminica mergea la biserica si canta la strana! Apoi, cand n-a mai putut slujbele de la Trinitas il faceau sa simta biserica la el acasa! cu candela aprinsa si cu rugaciunea in suflet se ruga pentru vii si adormiti si pentru eroii satului Oraseni, care au cazut la datorie in cele doua razboaie mondiale! N-a fost veteran de razboi dar a  participat la sapat transee, a scapat de cateva ori cand a fost prins de rusi! Atatea ne-a povestit despre acele timpuri! Noua ni se parea o poveste, dar era una traita!

In satul Oraseni a ridicat o troita in curtea bisericii iar la ziua eroilor mereu recita poezii din vremea copilariei lui!Inainte de a trece dincolo mi-a spus ca sufletul lui are mult de colindat, caci va trebui sa vada toate locurile pe unde  a fost! Zicea ca e cale lunga din muntii Rodnei pana in Fagaras, amintindu-si de cei trei ani de armata pe care i-a facut la Dej! Cand povestea despre armata avea in ochi o stralucire aparte! Pe 8 octombrie 1950 au facut nunta, iar pe 20 octombrie a plecat in armata, lasand-o pe mama in grija unui frate mai mic, intr-un sat strain! Ma gandesc cat de greu i-a fost! Si cu toate astea, a crescut animale, a lucrat pamantul, a avut grija de casa! Socrii, niste oameni minunati au fost mereu alaturi de ea, au ajutat-o, au incurajat-o si au iubit-o! Tata venea in permisie cate 10 zile apoi pleca iar! asa au trecut trei ani de dor si suspin, de asteptari! Scrisorile veneau rar dar erau asteptate cu sufletul la gura! in armata, tata a luat parte si la actiuni de cautare  a legionarilor! Povestea despre cum reusea sa faca bine oamenilor, el fiind sanitar! A salvat multe vieti! Poate si de asta Bunul Dumnezeu i-a ingaduit sa se bucure atatia ani de viata!

Parintii au fost pentru noi, fetele lor, modele de harnicie si dorinta de carte! Asa au decis , cand eram in clasa a 4 a sa ne dea in gazda la oras ca sa iesim oameni! Ne era cumplit de greu si atunci ei au inteles ca nu ne pot lasa singure si au venit si ei in oras cu chirie! Au avut amandoi servici si ne-au sustinut sa ne facem meseriile dorite!

Anii au zburat, au fost si zile cu nori si zile senine, dar am mers inainte!

Parintii nostri au fost oameni gospodari care au botezat si cununat si au fost pretuiti de comunitatea satului!

Fie-le vesnica amintirea si recunostinta

Acu, cand tata a plecat si el langa mama, golul lasat e mai mare! Pana mai ieri inca eram si noi …copii!

Multumim lui Dumnezeu ca ne-am bucurat de el atatia ani!

Multumim pentru copilaria noastra!

Multumim pentru viata noastra, pentru copii nostri si pentru nepoti!Parintii nostri au avut bucuria sa fie strabunici!

Slava lui Dumnezeu pentru toate!