Ultima zi din noiembrie, ultima zi de toamna, calendaristic vorbind, e insorita si rece.

Cafeaua aburinda ma inspira sa scriu azi despre niste oameni dragi pe care i-am cunoscut de foarte multi ani!

Amintirile ma duc cu gandul la anii tineretii! Anii au trecut, dar amintirile raman si ne incarca sufletul! E vorba de Costel si Viorica, niste oameni si prieteni minunati!

Matematicieni amandoi, autori de manuale si culegeri, implicati in organizarea olimpiadelor nationale de matematica sunt o echipa solida! Bucuria lor este Magda si nepotelul Vladut! Iubesc natura, oamenii simpli si modestia! Rar am gasit asemenea oameni care daruiesc bucurie tuturor celor pe care ii intalnesc!

Costel a avut si demnitati ministeriale, a coordonat si s-a implicat intr-o multitudine de proiecte, a dus traditia romaneasca mult peste granitele tarii. M-a impresionat proiectul de voluntariat cu o scoala din NEPAL, distrusa de cutremurul devastator. A implicat o multime de prieteni si-i multumesc ca m-a inclus si pe mine aici. Si vorba cronicarului:”unde nu gandeai, acolo il aflai”.

Familist convins si bunic extraordinar isi imparte timpul cu cei dragi si imparte cu prietenii bucuriile sale!

Prietenia noastra are peste 30 de ani si bucuria revederii este de fiecare data unica!

Multumesc, Costel!

Multumesc, Viorica!

Sunteti niste oamei minunati si intr-o buna zi voi onora invitatia de a petrece cateva zile in mjlocul naturii salbatice, la Olanesti!