Vantul rece de iarna trimite fulguiala de dimineata in rotocoale nedefinite spre fereastra mea.
Privesc spre cerul acoperit de nori si gandul imi zboara la vacanta petrecuta pe malul marii. O saptamana de voie buna si balaceala in apa calda mi-a adus aproape pe Mica!
Chipul ei calm, strajuit de un zambet ascuns in coltul gurii, ne-a amintit de anii copilariei! Am fost vecine pe aceeasi strada, am invatat la aceeasi scoala! Am avut privilegiul sa-mi dea spre instruire pe fiica ei. Ne-am intalnit deseori la scoala, fiind si ea dascal iar mai apoi ne-am vazut mai rar.
De curand am petrecut clipe minunate in excursia de la Chisinau! Om calit cu toate problemele vietii, stie sa zambeasca si sa se bucure de momentele unice pe care i le creeaza viata!
E bunica si asta ii ocupa tot timpul! Nepotul ei este comoara ei! Ar vorbi de el mereu: cum isi face temele, ce citeste, ce sport practica! Ce mai! O bunica grozava!
Si apoi! Face niste prajituri, delicatese, nu alta! Nu te poti plictisi cu Mica! Desi toata viata a lucrat cu formule matematice acuma gasit formula fericirii care inseamna dedicatie in tot ce face pentru cei dragi!
Multumesc, Mica !
Multumesc pentru amintirile care ne-au fermecat copilaria, pentru anii frumosi de cariera si pentru prietenia ta!