Oare de cand ne stim? Ne stim de-o viata, cum ar spune cineva!

Nu te poti supara niciodata pe ea si n-ai cum s-o uiti!

Nutica e omul care stie sa inteleaga orice situatie, impaciuitoare si toleranta! Am fost colege multi ani! Acum se bucura de binevenita “vacanta mare”.

Este o gospodina desavarsita, ne-a incantat cu multe retete culinare si multe sfaturi.

Este renumita prin dragostea cu care si-a facut meseria! S-a ocupat in egala masura de fiecare elev, a gasit o vorba buna si pentru fiecare parinte care avea o problema!

Nutica este pentru mine exemplul de om tolerant dus la maxim! Cand doi se certau, ca sa-i impace le dadea dreptate amandurora! Cearta se termina cu o strangere de mana! Am fost colege de palier si impartaseam in pauze diverse intamplari din clasa, gasind impreuna rezolvari!

Intr-o zi un elev a venit cu un catelus negru si bineinteles ca l-a adus sa-l prezinte si elevilor mei! Cata veselie si cat haz au facut! Momente de neuitat !

Are doi copii asezati la casa lor, este o bunica iubitoare, cred ca nici nu poti fi altfel! M-am bucurat sa fiu alaturi de familia ei la nunta baiatului si sa petrecem momente frumoase!

As putea scrie pagini intregi despre amintirile noastre comune, dar prefer sa le pastrez in inima mea si sa le scot ori de cate ori o poza, un cuvant,un om imi aminteste de ea!

Multumesc, Nutica !

Multumesc pentru amintirile frumoase pe care le-am adunat si mai ales pentru zambetul tau cu care ma salutai in fiecare dimineata!

Multumesc pentru modelul de om intelegator de care ai dat dovada!

De la tine am invatat ca toleranta nu inseamna prostie, inseamna ca esti deasupra ca reactie, minte si traire!

2 thoughts on “Oameni de poveste #81

  1. Cât de adevărat! ” Mama lui Kiki”( nasa noastră de cununie si prietena mea de o viata) ne-a bucurat mereu sufletul cu cate ceva bun si frumos, cu cate o vorba dulce si cu câte o clatita cu braza la cuptor. Îmi e sufletul plin de amintiri dulci si frumoase cu Doamna Nuti… Sau mai bine spusa asa cum o stiu eu Mama lui Kiki. Este una din vecinele care nu ne-a certat niciodată cad ii furam zarzarii din copaci sau când făceam drăcăriile noastre e copii , ci din contra mai primeam pe ascuns si cate un premiu delicios. Îmi e tare dor de vremurile acelea! Va pup si va imbrarisez cu drag. Andreea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *