Iata-ma asadar in Orasul Luminilor!
Intr-adevar , o lumina aparte invaluie orasul mai ales spre amurg.
Pornim la pas sper kilometrul zero al orasului : Catedrala Notre Dame!
Iat-o , dincolo de Sena, pe L’Ile de la Cite: maiestuoasa, mandra si impunatoare.
Da, chiar impune respect prin atitudinea pe care o are: sta neclintita de peste 1000 de ani.Multa lume asteapta in ordine randul sa poata intra.
Nu e vacarm .e doar frenezia si freamatul inimilor… oameni din toate colturile lumii, auzi o multime de vorbe din zeci de limbi, ca la Turnul Babel…
Comparatia doar ca amestec de dialecte ,dar cat respect!!
N-am vazut pe nimeni sa treaca peste rand.
In fata mea un grup de asiatici stau cuminti privind intr-un ghid turistic; nu scot o vorba! Atata piosenie in atitudinea lor!!…incet, incet ne apropiem de intrare…o usa mare daltuita in piatra se deschide si lasa multimea sa intre.
Inauntru? O explozie de vitralii in culori amestecate, statui, banci si dupa cateva zeci de metri….altarul.
Il inconjuram admirand neoboseala celor care au ridicat asezamantul…si oamenii trec usor unul pe langa altul, fara zgomot, mai clipesc niste flash-uri si atata liniste ca iti poti auzi ticaitul inimii.
Doamne, cata maretie! Cata statornicie!!
Vreau sa fac cateva poze si ..aparatul meu s-a blocat; de fapt, vad ca bateriile s-au descarcat! ma uit cu bucurie la cei care fac poze. Voi reveni si voi face si eu poze, cu siguranta !
Iesim din catedrala si cineva imi arata cercul care fixeaza kilometrul zero al Parisului.
Sunt atat de fericita!
Doina imi spune ca cine inconjoara o data cercul, va mai reveni la Paris..
Chiar asa? ma invart in cerc de vreo cinci ori spre amuzamentul colegelor !
Vreau sa fiu sigura ca voi mai veni la Paris, dar nu o data ci de mai multe ori.
E adevarat sau nu , dar eu stiu ca am vazut Parisul de trei ori pana acum!
Asta da! Sa crezi ca pasii facuti in fata catedralei chiar iti vor implini visul , e ceva!
Ei, hai sa ne continuam calatoria asa cum am promis.
Sunt multe de vazut si trait in Paris. Pana una-alta, o luam spre Arcul de Triumf .Lasam in urma Louvru-ul, gardinile pline de flori, era sfarsit de aprilie, multime de lalele si alte minunatii de culori impodobeau rondurile frumos ingrijite.
N-am vazut pe nimeni se ude aceste straturi si ma intrebam daca nu cumva sunt artificiale.
Am facut la Toma necredinciosul! M-am aplecat si am atins o lalea sa vad daca e ..adevarata si..era!
M-a impresionat faptul ca pe alei era doar nisip, nu este iarba ca sa nu fie calcata in picioare , si in jurul fiecarui rond cu flori multime de scaune! De ce? Sa se odihneasca cei obositi! Am multumit in gand pentru asta! Am fost recunoscatoare ca am avut 10 minute de odihna pentru picioarele mele care alergau de dimineata prin Paris!
Am continuat plimbarea la Champs Ellysees, pana la Arcul de Triumf, o bijuterie ce are o sosie si in capitala noastra draga.
Pe ambele parti ale strazii o mare de oameni, iar pe margini am zarit vitrini cu magazine Vuiton, Gucci etc. marturisesc ca nu le-am acordat atentie , pentru ca nu venisem in Paris la …cumparaturi.Data viitoare, asa mi-am zis!!
Ne-am indreptat usor spre Turnul Eiffel, tot la pas, admirand cheiurile Senei si vaporasele care plimbau turisti.
Am ajuns frante de oboseala la Turn dar mandre ca am mers pe jos si am vazut atatea!
Aici, ne-am odihnit, am luat un suc si o gustare astepand randul sa urcam sus.
Dupa vreoa doua ore de asteptare am renuntat, promitand ca data viitoare vom fi in Turn!
Seara tarziu am ajuns la hotel si am dormit ca pruncii,sau ca …pruncutele!!
In ziua urmatoare am vizitat Louvru, am stat, am asteptat , am facut poze in curtea muzeului…n-am intrat in muzeu, era atata lume!!!
Ne-am minunat de celebra Piramida de sticla , si de sutele de turisti din toata lumea care isi exprimau bucuria ca sunt aici!
Am urcat in metrou si am vizitat partea moderna a Parisului : La Defense!
Aici mi s-a parut ca ne aflam in alta lume: zgaraie nori de sticla de jur imprejur, la parter magazine, cinematografe, de toate, ca inAmerica!!
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost “Arcul De Triumf modern”
WOW!!! Sub el,un amfiteatru cu multe trepte…multime de tineri ascultau muzica, faceau poze, radeau cu o veselie molipsitoare…fantani arteziene…ca in povestile Seherezadei.
Prea multe de vazut! Si totusi cu cat drag imi aduc aminte unele lucruri pe care le credeam uitate in seiful memoriei scurte!
Am mai vazut Panteonul, Sorbona, Domul Invalizilor, Moulin Rouge, dar fara spectacol, locuri cu trairi intense , cu amintiri memorabile.
Imi amintesc si nu pot uita niciodata, era in aprilie si am intrat la INVIERE LA Biserica Saint Sulpice. Am avut bucuria sa iau lumina si s-o ofer celor care stateau afara pe scari, am auzit vorbindu-se romaneste si mi-au dat lacrimile gandindu-ma la cei de acasa!
Lacrimi de fericire ca DUMNEZEU este pretutindeni si de recunostinta pentru acele clipe unice pe care le-am trait.
Daca ai trait si tu asemenea momente in alte parti ale lumii astept sa-mi povestesti!!
Daca mai scrii cateva articole despre Paris. cred ca nu voi mai dori sa merg acolo.
Este deosebit de frumos cum scrii.
Felicitari!
Nu pot sa cred!
Parisul e Paris indiferent de descriere. Importanta e trairea sentimentului ca te afli acolo.
Iti doresc sa te bucuri de asta la fata locului!
Multumesc Adrian!
Mi-ai reamintit frumusetile Parisului. Dar abia acum inteleg de ce au trecut trei ani fara sa il revad. Nu am inconjurat cercul! Mare gresala! Cine stie cat timp va mai trece pana o sa il revad , din nou. Mai ales ca mai am atatea locuri noi de vizitat. Urmatoarea oprire: Vancouver! Biletele sunt deja cumparate, sper sa nu am probleme cu viza.
Adrian, m-ai facut sa rad! dar sa stii ca ai dreptate, nu ai inconjurat cercul!
Multa distractie la Vancouver si spor la viza!
Apoi, nu uita, fa-ti un plan si pentru Paris pentru urmatorul an!
Multumesc pentru randurile tale!
Ti-am sorbit cuvintele !
Vreau mai mult dar stiu ca nu se poate !
Ce-i frumos e putin !
Astept continuarea !
Ba, orice se poate,doar sa-ti doresti din tot sufletul!
Multumesc pentru mesajul tau!
Si eu am fost la Paris si e superb!
Ma bucur!
Multumesc pentru vizita! te mai astept!
Asta da! Sa crezi ca pasii facuti ”in actiunea” proiectata chiar iti vor implini visul , e ceva!
Minunat articol-abia astept sa merg in cerc-doar cu scopul de a reveni si eu acolo, in Paris, ca tine!
Prima calatorie-imaginar- am facut-o si eu:)
Multumesc frumos!
Simona, cu siguranta vei merge la Paris si vei reveni acolo sa ti dovedesti ca orice vis se poate implini!
Te astept sa calatorim impreuna si prin alte minunate locuri!
Iti multumesc!
Da, e minunat Parisul. Cafenele, bouquinisti pe malul Senei, gradini, statui si magazine. Un oras vechi si modern in acelasi timp, intr-o armonie frumoasa.
Recomand incaltari bune celor care merg pe jos mult – distantele sunt mari. Am si o mostenire de la Paris – bataturi la ambele picioare intr-o singura zi de mers pe jos de la Pere Lachaise pana in La Defence.
Nu am dat inconjurul cercului, dar am fost deja de cateva ori. Si inca nu am vazut tot. Speranta exista.
Asa e Corina!
Parisul se lasa descoperit greu, sunt multe de vazut!
Dar e minunat sa-l descoperi la ..pas, chiar cu riscul bataturilor.
Te astept sa-mi impartasesti mai multe din cele vazute la PARIS!
Multumesc pentru vizita!
Foarte frumoasa relatarea, parca am fost si eu acolo. Sper sa scrieti , dupa ce epuizati capitalele europene, si ceva frumos despre Iasi!
Da, Mihai!
Asteapta randul si Iasi-ul!
Multumesc pentru ragazul facut aici si pentru caaltoria impreuna prin Paris!!
Nu am vazut niciodata Parisul si din ceea ce am vazut la TV sau pe net, nu mi s-a parut un oras romantic. Dar modul cum povestesti tu despre el, nu te face decat sa zbori cu gandul acolo si sa-ti si doresti sa ajungi cat mai curand. M-ai convins, il voi avea in vedere!
Multumesc Mada!
Ma bucur ca ai in vedere sa vezi Paris-ul!
Cu siguranta nu-ti va parea rau!
Astept impresiile tale dupa!