Acum opt ani am vazut pentru prima data Slovenia. Eram emotionata si mirata in acelasi timp…o tara cu populatia cat capitala noastra. Am cunoscut oameni deosebiti si asa cum e firesc, am legat prietenii.Anii au trecut si iata-ma in acest inceput de iulie, la drum spre…Slovenia. Drumul a fost cu peripetii dar cele opt zile petrecute in compania prietenei mele, Kristina, au fost de vis!

Am descoperit niste locuri mirifice! In prima zi am urcat pe muntele Pohorie, am cules fragi si afine pe care le-am mancat cu pofta apoi ne-am oprit pe o pajiste si am cules menta salbatica, codita soricelului,trifoi rosu. La umbra stejarilor n-am simtit canicula.Dupa amiaza aveam sa cunosc un alt loc unde slovenii fac sport si anume :Kalvari!

De ce se numeste asa? Veti intelege singuri!

Sunt 454 de trepte de beton care urca …muntele! Impartite in trei sectoare cat sa-ti tragi sufletul; mai intai urcusul pare domol…sunt 132 de trepte…inima o ia la galop dar continui sa urc dupa Kristina.Ea urca linistita ca la plimbare.Oare sa renunt?Nu pot face asta!! Nu privesc nici in dreapta , nici in stanga, unde e doar coasta muntelui, fara ceva de care sa te sprijini…continui sa urc gafaind … Facem o mica pauza , pentru mine desigur, ma intreaba daca vreau sa continui si fara sa astepte raspunsul o porneste la drum.Eu, dupa ea! Al doilea sector are 192 de trepte…e cel mai dificil, zic eu, dar prietena mea tace si continua sa urce! Cu inima in gat o rog sa ne oprim macar cateva minute,ceea ce si facem.Urmeaza ultima parte, 130 de trepte, dar aici surpriza…urca aproape vertical!!Am curaj si privesc spre capatul treptelor….par ca urca … direct in cer! Emotia creste si bucuria la fel ca am reusit sa urc Kalvari.

Sus ne asteptau cateva bancute de lemn unde ne asezam si ne savuram sticla cu apa.

Intre timp au trecut pe langa noi multi tineri, fete si baieti, unii chiar in fuga urcand muntele. Asta da antrenament!!

Dupa o pauza de fotografii cu orasul acoperit de lumina apusului, facem drumul indarat!

Am tras aer in piept, am luat o pe urmele calauzei mele si …la intoarcere pare mult mai usor, doar coboram, nu?

Acum ati inteles desigur toponimia locului,urcusul e un calvar , dar nimic nu se poate compara cu aerul curat si panorama orasului vazuta de la asa inaltime!

In Maribor fiecare locuitor practica un sport: o multime de terenuri te asteapta sa alergi sau sa joci tenis, sa inoti sau sa joci golf.

Prima zi aici a fost contactul cu …inaltimile.Si toata lumea la inaltime!!

Multumesc Kristina!