Acest cuvant se invata din copilarie!

O data cu primele notiuni de bunele maniere, copilul afla din familie ca atunci cand primesti ceva, e frumos sa spui:”multumesc”.

Crestem apoi si uitam sa folosim acest cuvant! Normal, pentru ca totul ni se cuvine, nu-i asa?

Ajungem adulti si ni se pare nefiresc sa multumim celor care ne fac un serviciu, celor care ne ofera ceva, sau pur si simplu sa multumim Cerului pentru fiecare rasarit!

Am intalnit astfel de oameni pentru care acest cuvant este ca un spin si atunci arunca in coltul gurii un “mersi” de parca ti-ar face o mare favoare!

Cine nu stie sa foloseasca acest cuvant din frageda pruncie, cine nu se bucura cand il rosteste, nu este om!

Uitati-va la copii!

Primesc ceva in dar si striga un “Multumeeeeeesc” din toata inima!

Hai sa ne imprietenim cu “Multumesc” si sa-l folosim fara retinere cu orice ocazie  care  se iveste!

Sa fim pentru copii si tineri modele de urmat in ceea ce priveste multumirea si recunostinta pentru ce oferim si primim!

Daca as spune de mii de ori multumesc si inca nu ar fi destul pentru parintii mei care m-au crescut, educat si format ca om!

Multumesc copiilor mei care mi-au fost si-mi sunt  mereu alaturi!

Multumesc profesorilor mei care au crezut in mine!

Multumesc colegilor care m-au dezamagit ca astfel am devenit mai puternica!

Multumesc prietenilor care au uitat de mine in momentele de tristete pentru ca asa am inteles ce este prietenia!

Multumesc celor care s-au bucurat cand am cazut ,dar n-au vazut cand m-am ridicat!

Multumesc celor care si-au tinut cuvantul in “promisiunile” facute!

Multumesc din toata inima celor care m-au primit in viata lor si carora le-am fost sprijin dupa posibilitati!

Multumesc tuturor elevilor mei pentru izvorul vesnic de energie pe care mi l-au oferit!

Multumesc prietenilor, colegilor, cunostintelor care mi-au vazut pe chip lumina ce straluceste in suflet!

Multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare rasarit!

Tu, cui ai multumit azi?