Pe drept cuvant se spune, “nu promite ceva cand esti fericit”!
Atunci sub euforia momentului poti spune cate vrei si apoi sa uiti de promisiune!
Frumos si minunat ar fi daca oamenii si-ar tine promisiunile!
Vezi, un prieten iti promite un ajutor si dupa un timp uita, cautand scuze!
Stii precis ca promisiunea facuta trebuia onorata, dar…
Pe vremea bunicilor mei, oamenii vindeau si cumparau doar pe cuvant! Faceau plata la data promisa!
Nu erau judecati, nu erau tulburari! oamenii priveau adesea in Sus si se purtau corect!
A promite unui copil ceva ca apoi sa uiti e sub calitatea de om!
A promite ca inapoiezi imprumutul la termen si apoi uiti, asteptand sa te caute cel care te-a imprumutat pare neverosimil, dar real!
A promite si apoi a uita, e lipsa de caracter!
Oamenii fac promisiuni pe care nu le respecta! oare de ce ?
Sa fie modelul societatii care promite si uita?
Sa fie lipsa de educatie din familie?
Sa fie anturajul ? comunitatea?
Tu ai promis ceva si ai uitat?
Crezi ca ai vreo scuza?
Lasa-mi aici un gand!