Ne nastem buni si ne schimbam pe parcurs!
A fi bun inseamna a privi cu intelegere atat pe cel slab cat si pe cel puternic!
A cultiva bunatatea in inimile copiilor este cel mai mare har!
De-a lungul anilor am avut copiii de toate felurile:ascultatori, nervosi, iritabili, tacuti, galagiosi!
Imi amintesc ca de fiecare data cu calm si bunatate am reusit sa deschid si inimile ce pareau ferecate!
Daca esti bun nu inseamna ca esti prost!
Bunatatea este un semn al superioritatii, spunea un invatat!
Fiecare dintre noi s-a confruntat macar o data cu situatia cand ai fost bun si ai primit reprosuri!
Suntem buni cu cei dragi noua, cu familia, cu prietenii!
Dar oare putem fi buni si cu persoane necunoscute?
Desigur,putem fi buni mereu si nu pierdem nimic!
Bunatatea e un dar!
Se vede mai ales pe chipul bunicilor, pe chipurile incretite de timp!
Spunem ca bunatatea se citeste in privire! asa o fi?
Omul bun nu e acela care nu face rau ci acela care nu lasa raul sa se petreaca in preajma sa!
Avem atatea exemple de oameni buni in jurul nostru, doar ca nu le acordam atentia cuvenita!
Sa cultivam bunatatea in inimile noastre si vom culege roadele fericirii, implinirii si multumirii sufletesti!
Sa facem in fiecare zi macar o fapta buna!
Sa inseninam cu un zambet ziua cuiva!
Sa daruim cu inima si vom deveni mai bogati!
Bunatatea e un cuvant care nu se pronunta ci se face, se daruieste!
Sunt recunoscatoare celor care au inmultit bunatatea pe care le-am oferit-o!
Sunt recunoscatoare si celor care mi-au facut rau pentru ca asa am inteles valoarea unui om bun!
Sunt fericita ca aceasta valoare am insuflat-o atat copiilor mei cat si celor pe care i-am educat!
“Nu putem schimba lumea, dar ne putem schimba pe noi”!