Primul drum la Sinaia l-am facut cu trenul!
Am coborat în gara regala! Seara tarziu, obosita dar atat de fericita!
Aveam sa petrec cateva zile aici! Au mai fost congrese, simpozioane, dar le-am ratat!
Orasul mi se infatiseaza sub lumina becurilor, bland si primitor!
A doua zi aveam sa descopar frumusetea locului!
Acum nu am ratat Castelul Peles! Rapid, aglomeratie, bucurie, lumina si … inima plina!
Ne-am plimbat prin gradina, am facut fotografii, ne-am intersectat cu grupuri de straini, am mancat pizza si am pastrat pe camera cele mai frumoase trairi! Am revazut castelul după 30 de ani, dar l-am inteles altfel!
Apoi, ne-am ratacit pe drumuri de munte, admirand peisajul fabulos al muntilor, colorat in cele mai diverse culori!
Am plecat la Bolboci, lacul de un albastru intens, marginit pe codri de brad!
Pana la Padina, drumul a fost aglomerat, dar nu am simtit oboseala, peisajul m-a fermecat!
De aici pana la Sfinx si Babe, doar 8 minute cu telecabina!
Dorinta mi-a fost indeplinita caci Universul m-a ajutat!
Acolo sus, cu capul în nori, simt aerul foarte rar și bucuria de a fi atât de aproape, la peste 2000m, de locuri cu o încărcătura energetica speciala!
Multime de oameni, familii tinere cu copii de cateva luni, adolescenti, scolari cu parintii lor, se grabesc spre Babe si Sfinx!
Am fost putin dezamagita: celebrele Babe erau ingradite cu plase de sarma, ferite parca de atingerea oamenilor!
Am facut cateva poze, am admirat orizontul si muntii din jur, m-am simtit mare si puternica, am adunat in pumni bulgari dintr-o zapada prea timpurie apoi am coborat cu picioarele pe pamant!
Asemenea momente nu pot fi uitate usor!
Am avut un ghid grozav care m-a facut sa simt ca parte a locului pe care il vizitam!
Putine cuvinte si trairi intense!
Multumesc pentru tot!
Povestea continuă …