Se spune ca nimic nu e mai frumos pe lume dacat sa-ti strigi parintii si ei sa-ti raspunda!

Am bucuria sa am parintii langa mine, sa ma bucur de sfaturile lor, sa-i aud povestind de anii vietii lor.

Asa, imi retraiesc copilaria!

Odata, vara, copil fiind, eram pe camp si venea o ploaie cu nori negri, tunete si fulgere, dar eu , in bratele tatalui meu eram fara frica!

Alta data, imi amintesc ca a adus un pepene verde mai mare decat o caldare, l-a taiat, era grozav de bun, dar dupa cateva felii, eram deja satui. Cum sa-l lasi? dar cum sa-l mai mananci?

Nu pot uita primul brad de Craciun…cred ca aveam vreo 6 ani. Ne-am culcat devreme, eu si sora mea, ca sa ne putem trezi cand va veni Mosu!

Obosite dupa umblatul cu colinda, am adormit bustean.

Ne-am trezit in zori! Casa plina de lumina mirifica a lumanarelelor  agatate pe crengutele de brad! Si atata miros de cetina si de portocale!

Mama ne-a spus ca tocmai a plecat Mosul, asa ca ne-a lasat bradul si cateva daruri sub perna si a plecat sa bucure si alti copii.

Brad ca acela n-a mai existat! A fost primul si imaginea lui va dainui mereu!

Am devenit la randul meu mama si magia Craciunului a existat mereu in casa mea!

Bucuria copiilor mei redevenea bucuria mea din copilarie! Cata fericire si cata multumire sufleteasca!

Si parintii mei, mama si tata, au fost mereu cu noi de sarbatori, ani la rand, sarbatori langa sarbatori!

Copilaria mea alaturi de sora mea si parintii mei a fost nemaipomenita!

Cand am momente de slabiciune, inchid ochii si ma revad copil! E atat de bine!! Prin fata ochilor trec anii de scoala, colegii, prietenii, vecinii, rudele si toti aduc cu ei farame de timp apuse! Si farmecul nesfarsit al copilariei!

Mi-am retrait copilaria prin copilaria copiilor mei!

Mereu m-am simtit copil!

Parintii mei poarta acum greutatea anilor si a vremurilor grele pe care le-au trait! Si in fiecare zi printr-un zambet le alinam durerile si le stergem lacrimile!

“Cine mai are parinti/Pe pamant, nu in gand.”vorba poetului, alinati-le anii si spuneti-le cat ii iubiti si ii pretuiti!

Pentru ca intr-o zi, vor pleca luand cu ei parte din noi si bucuria de a ne raspunde cand ii strigam pe nume!

Tata si mama, va iubim si va pretuim pentru ca ati acceptat sa fiti parintii nostri!