Soarele ne duce cu gandul la anotimpul mult dorit, primavara!

Iar gandurile imi aduc in minte multe amintiri! Intr- zi de vara, intr-o tabara la mare, am cunoscut-o pe Monica!

Pe atunci nici nu mergea la scoala!

Era o zgatie de fata, energica si jucausa!

Anii au trecut! Ne-am revazut dupa multi ani cand am devenit colege la aceeasi scoala.

Azi preda limba lui Shakespeare! Copiii o indragesc pentru metodele active pe care le foloseste, pentru felul ei de a fi si prin materialele folosite!

S-a implicat in diverse proiecte, a obtinut rezultate frumoase la olimpiade!

Monica este o mamica iubita de cei doi copii, este o fiica atenta si responsabila! Este o familista fara cusur!

Are parul negru si carliontat iar ochii albastri! Pentru mine este un personaj de poveste!

I-am cunoscut familia si m-am bucurat de prietenia doamnei Anicuta, mama ei, pentru care amintirile sunt cele mai pretioase acum!

Cu Monica ne-am implicat impreuna in proiectul de comunicare in limba engleza si avem amintiri grozave!

Intalnirile de joi dupa masa ne-au facilitat actiuni frumoase cu doritorii de engleza!

Asteptam cu nerabdare sa ne intalnim pentru ca de fiecare data veneau persoane noi, mai ales liceeni!

Multora le-a prins bine aceste ore, au prins curaj sa comunice intr-o limba straina, de fiecare data alta era tema de discutie!

Monica este o prezenta vesela la intalnirile pe care le faceam uneori!

Ii multumesc ca n-a uitat sa ma invite sa fim impreuna cand eu eram deja in “vacanta mare”.

Multumesc pentru toate amintirile dragi pe care le avem!

De la tine am invatat ca un zambet valoreaza cat o mie de cuvinte!

Zambeste, Monica!