Intr-o dupa amiaza de vara torida treceam pe aleea parcului de la Institut! Pe o banca am vazut pe Lucia! Inca nu-i stiam numele dar ma surprins in mod placut ca mi-a zambit! Am raspuns si eu cu acelasi zambet sincer!

Nu știu când ne-am îmbogățit! Saptamana petrecuta acolo a trecut foarte repede! Simteam ca ne stim de-o viata!

Asa am aflat ca este bunica de baieti, pe care il iubeste ca pe ochii din cap!

Lucia este un chip slab și un zambet pe care nu-l poți uita! Este o mamă și o mamă la superlativ!

Am schimbat numere de telefon și am tot vorbit, ba de sarbatori, ba în vacanta!

Locuieste in Campina si acolo povestile despre Castelul Iuliei Hasdeu m-au impresionat! Am vorbit despre casa lui Grigorescu!

Au trecut cativa ani! Iata ca in aceasta iarna, de sarbatori, am avut ocazia sa ne revedem!

Aveam atatea emotii: emotia revederii unei persoane dragi inimii mele, intalnirea cu nepotii ei ..

Cred că și ea a avut emoții! Toate au trecut dupa ce ne-am imbratisat si ne-a invitat in livingul ei de poveste!

Apoi, ne-am urcat la etaj și acolo ne-am bucurat de ospitalitatea Luciei!

Rares  si Filip, doi baieti isteti, mi-au facut o impresie grozava! Pasionati de astronomie, tavanul camerei lor era ilustrat cu “primul om pe luna” si puzderie de stele! Cat ma placut!

Lucia nu știe cum să ne oferim mulțime de bunatati!

Vizita la Campina mi-a demonstrat încă o dată că prietenia adevărată există!

Sunt recunoscatoare draga mea, pentru momentele petrecute impreuna!

Astept sa-i cunosc si pe parintii nepotilor tai! Cu siguranță sunt oameni de isprava!

Multumesc pentru caldura sufletului tau si pentru zambetul pe care l-ai impartit cu darnicie!

Multumesc si sunt recunoscatoare ale Universului ca ne-am cunoscut!