Calda zi de inceput de aprilie! Am urcat in tren, pentru o calatorie de 7 ore. Mereu mi-a fost drag drumul pe calea ferata, pentru ca niciodata nu m-am plictisit si mereu am gasit oameni care sa-mi tina companie intr-o lume pestrita si galagioasa!

Dupa vreo ora si ceva , dincolo de Veresti, urca in compartiment o tanara cu doua bagaje mari! Isi cauta locul de pe bilet, dar cum erau cateva scaune libere langa mine, o poftesc sa se aseze!

Din acel moment am stiut ca drumul va fi foarte scurt.

Ne-am prezentat si asa am cunoscut-o pe Alina, moldoveanca din Liteni!

Vorbeste cu drag despre familia ei, despre rostul drumului acasa si apoi povestim despre lumea larga!

Aflu ca a lucrat in Franta, vreo 10 ani, apoi s-a intors in tara, alaturi de sotul ei, Paolo! Aici au gasit doar promisiuni: el lucreaza, dar ea inca mai cauta, si asta se intampla de vreo 2 ani!

Ma uit in ochii ei albastri si vad atata sinceritate si indarjire!

E unul din cei care s-au intors cu mari sperante! Din pacate, aceste sperante s-au naruit repede!

Imi place felul cum gandeste, credinta ei in familie si traditii si mai ales in bucuria ca s-a nascut aici!

Cand am coborat, amandoua in aceeasi gara, l-am zarit pe Paolo, care o astepta! M-am uitat dupa ei si m-am bucurat ca aceasta calatorie cu trenul mi-a adus intalnirea cu un  om care crede in familie, in bunatate si iubire!

Multumesc, Alina!

Multumesc pentru momentele de poveste petrecute impreuna!

Multumesc! si cine stie, poate intr-o zi ne vom revedea!