Cu o luna de zile in urma, mergeam intr-o excursie la Chisinau! Plecarea fiind matinala, m-am straduit sa ajung chiar mai repede in fata garii de unde ne lua autocarul!
Am incercat sa studiez grupul si nu mica mi-a fost mirarea s-o vad acolo pe Lucica!
Ne-am asezat pe locuri alaturate si tot drumul am povestit!
De fapt, ne-am regasit!
Acum este o tanara pensionara dar si-a pastrat farmecul anilor tineretii!
Am vorbit despre copii si nepoti, despre lucruri care ne-au legat din tinerete!
Le stiu si pe surorile ei!
Lucica e omul langa care timpul zboara prea repede! Am facut o multime de poze care sa opreasca magia timpului in loc!
Azi, ne-am intalnit pe neasteptate, in fata primariei, la festivalul datinilor de iarna!
Am trecut in revista cateva formatii, apoi ne-am plimbat pe pietonal, am realizat un mic interviu, amintindu-ne de revolutia de acum 30 de ani!
Ne-am bucurat impreuna de clipe minunate!
N-am ratat nici parcul Eminescu! Daca era zapada poate ca altul era farmecul festivalului!
Dar, pentru noi, n-a contat decat timpul petrecut impreuna!
Lucica este un om sensibil! Este o mama si o bunica grozava!Pastreaza traditia sarbatorilor si povesteste cu drag despre retetele de prajituri pe care le facea!
Vine o vreme in viata omului, cand, vrei nu vrei, pui punct activitatii!
Mii de carti au fost aranjate pe rafturile bibliotecii, mii de carti imprumutate si apoi grija de a fi returnate, cursuri si perfectionari a facut destule!
Este o femeie blajina si zambitoare pe care viata a pus -o uneori in situatii dificile, dar s-a ridicat mai puternica si mai darza!
Ma bucur ca ne-am regasit!
Avem atatea amintiri de povestit!
Multumesc, draga Lucica pentru timpul pe care mi l-ai daruit!
Multumesc pentru ceea ce esti: o femeie distinsa, o persoana agreabila si un prieten de nadejde!