Daca as putea intoarce timpul, as vedea in fata ochilor doi tineri profesori, avand o naveta comuna si legand o prietenie ce a durat 37 de ani!

Erau amandoi la inceput de cariera si de viata de familie! Purtau ochelari si erau nedespartiti! Intre ei diferenta de un an! Cel mare, ca sa zic asa, era vesel, hatru si stia sa alunge norii! Al doilea zambea scurt si-si aproba mereu prietenul!

Anii tineretii, ca pasarile cerului, ca anotimpurile, au trecut!

Au venit copiii, grijile , dar ei erau mereu impreuna! De la o vreme, nu mai erau colegi de naveta, dar asta nu-i impiedica sa se intalneasca la o bere, la cumparaturi sau la bazar in Suceava!

Copiii au crescut impreuna! Ne-am vizitat , am petrecut multe duminici frumoase impreuna, multe aniversari si sarbatori religioase!

Bucuria era deopotriva de mare cand ne intalneam ori la noi, ori la ei!

Mi-aduc aminte si acum cu cata bucurie admiram colectia de carti sau de ceasuri de la voi! Si ce repede trecea timpul cand eram impreuna! Ne prindea miezul noptii! Unde sunt acei ani? Au ramas amintirile sa ne mangaie trecutul!

A venit revolutia! Lumea s-a schimbat! Vremurile s-au aliniat dupa schimbare!

Noi,fetele,eram mai increzatoare in viitorul de dupa revolutie, dar ei, sotii nostri erau realisti! Mereu spuneau ca n-are cum sa fie bine! Si bine a fost o perioada! Apoi…apoi stresul zilnic, iar naveta, iar griji….si intr-un septembrie auriu, cel mai mic dintre prieteni pleca spre alte lumi!

Soc, durere, tristete!!!

Si deodata, s-a rupt firul acestei prietenii ce parea legata cu vesnicia!

Nici acum nu inteleg cum a fost posibil! De ce ? De ce n-am stat fata in fata sa vorbim!

Fiecare credea ca e mai bine asa…

Si asa au trecut 10 ani din acel septembrie auriu, si ma intorc la prietenia de alta data!

Si revad cu ochii amintirilor trecute acei ani si inima mea e trista!!

Asa m-am convins ca nimic nu-i vesnic! nici cea mai mare iubire, nici cea mai mare prietenie!

Daca aveti prieteni, bucurati-va de prezenta lor!

Daca puteti pretui clipa sunteti cei mai fericiti!

Am scris aceste randuri pentru Emilia, stiu ca maine e ziua ei! E nascuta in ziua poeziei! E o femeie minunata, gospodina desavarsita si sotie devotata! Mereu a pus pe ceilalti mai presus!

Mama si bunica protectoare si iubitoare!

Cat despre Radu nu pot spune decat ca este un om devotat prietenilor, nu stiu daca mai avea pe cineva asa de apropiat ca sotul meu, Costel!

Un om chibzuit,prudent si vesel! Stia mereu la petreceri sa faca atmosfera!

Eu m-am retras in singuratatea mea! Nu m-au sunat, nici eu n-am sunat!

Am suferit in tacere aceasta ruptura brutala!

Stiu ca si ei au suferit! Acu regretul este de ambele parti, dar niciodata nu va mai fi ce a fost!

Emilia draga, iti doresc sa te bucuri multi ani impreuna cu Radu de copiii si nepotii vostri!

Sa aveti multumire sufleteasca si pace in suflet!

Eu v-am iertat pentru ce ati spus prin targ, sper intr-o zi sa uit!

Gandul la voi mi-a fost mereu si la sarbatori, si la anul nou si la zilele voastre de nastere (15 IAN si 1 MAI) doar ca v-am facut urari in gand, si au fost sincere, sa stiti!!

La multi ani, Emilia!