Suntem in Ajunul Craciunului! Cu cata duiosie imi aduc aminte de aceasta zi! O sarbatoream pe bica Jana! Era onomastica ei si in aceasta zi pregatea bunatati pe care sa le imparta cu noi.

Au trecut 11 ani de cand ne vegheaza dintre stele, dar chipul ei bland il vad peste tot! Peste zbuciumul sufletesc a stiut intotdeauna sa aseze un zambet, peste o lacrima sa puna un cuvant bun!

Isi invita vecinele la “coconada”cum o numea ea si atunci ne servea cu prajituri si visinata, glumeam si spuneam bancuri.

Bica Jana a crescut nepoti, a crescut copiii prietenilor, a fost de ajutor mereu.  Pentru ea nu exista refuz!

Toti copiii ii spuneau “bica” spre supararea uneori a nepotilor adevarati.

Copiii de atunci sunt astazi parinti, timpul trece peste toate, dar amintirile raman pentru vesnicie!

Mama de baieti, bica Jana a tanjit dupa fete, de asta nurorile erau ca fetele ei.

Imi amintesc cu nostalgie de acele vremuri si daca as putea sa le intorc as dori ca ea sa vada cum pregatesc sarbatorile, ca n-am uitat traditiile si tot ce am invatat de la ea si mai ales ca simt aroma sarbatorilor ca si atunci cand ea pregatea bunatati cu atata drag!

Bica Jana ramane in amintirea celor care au cunoscut-o un chip bland cu o inima mare, un om simplu cu atata scoala a vietii pe care a stiut s-o impartaseasca celor dragi!

Simt ca ne privesti cu drag si veghezi asupra celor dragi!