E vremea cand fiecare dintre noi aduna bucuriile si scade tristetile! Ne gandim nu numai cat de repede a trecut anul, ci si cate lucruri am realizat si cate ma sunt in asteptare.

Imi amintesc cu placere de doi oameni dragi sufletului meu, Elena si Claudiu.

Au doi copii minunati si ca fiecare parinte responsabil au socotit cum e mai bine. Cand au inceput scoala au inteles ca au nevoie de mai multi bani; au muncit pe rand in Grecia, punand ban langa ban pentru viitorul copiilor.

Cum nu puteau sta prea mult departe de copii au revenit la matca! Sperau ca multi altii ca vor putea munci si vor putea fi alaturi!

Din pacate, greul tot greu a ramas! Au luat decizia sa plece ! Sa plece impreuna, sa fie o familie, sa se bucure in fiecare seara de povestile celor mici.

Cum Dumnezeu lucreaza prin oameni, iata-i si pe ei faurindu-si un rost in alta parte.

I-am vazut crescand pe Sorana si Raul, doi copii ambitiosi, talentati si plini e veselie.

Ma bucur pentru ei, stiu ca vor reusi, dar ca nu vor uita niciodata de unde au plecat!

Traditiile si obiceiurile sunt pastrate cu sfintenie. Bunica are grija de asta!

O familie frumoasa si demna, ca atatea altele, pe care o pastrez in inima, admirandu-le curajul si dorinta de mai bine!

Multumesc Elena si Claudiu!

Niste oameni adevarati care au dovedit ca o familie unita prin iubire si respect invinge orice piedica!