Minunata zi de ianuarie. Amiaza placuta pentru plimbare…

Am raspuns invitatiei Dorinei de a ne intalni cu niste colege la terasa “La strada”.

Ne-am regasit aici colege de munca si de amintiri: Gina, Dora, Marinica, Lenuta, Jeni, Nutica, Angela, Dorina, dsoara David si eu. Am uitat pe Maricica, sora Nuticai, care a adus niste prajituri grozave!

Intai m-am uitat pe rand la ele si mi s-au parut toate neschimbate; apoi a inceput discutia! Desigur, Dorina se  muta de la un capat la altul al mesei pentru a raspunde intrebarior noastre curioase despre viata ei in America!

Ne-a spus ce lucreaza, ce-i face familia si ne-am bucurat pentru ea!

Am ciocnit cate un pahar si ne-am facut promisiunea sa ne revedem ori de cate ori va reveni Dorina acasa.

Am prezentat poze cu cei dragi, am povestit pe unde am calatorit, ce planuri mai avem fiecare.

In povestirile noastre am readus in discutie primii ani din cariera, despre iernile geroase si clasele reci in care ne tineam orele fara sa ne plangem, despre copiii isteti pe care i-am avut, despre timpul care a zburat peste noi asemenea unui stol de cocori spre tarile calde.

Am vazut pe chipurile colegelor bucuria revederii cu un om drag, un dascal minunat si o prietena de suflet!

Ne-am bucurat impreuna de clipe minunate!

Multumesc Dorina pentru acest dar facut noua!

Multumim pentru amintirile pe care ni le-ai lasat!