E sfarsitul lui ianuarie!

Recitind despre “oamenii de poveste” pe care i-am cunoscut am descoperit chipul bland al Dorinei!

Ne cunoastem de multi ani, am colaborat, am impartasit din experiente, ne-am imbogatit sufleteste!

Fiecare intalnire cu ea era un eveniment! Stia sa fie aproape de colegi , sa impartaseasca si sa asculte!

Folosea bagheta fermecata la fiecare ora!

Orele de muzica  se desfasurau de multe prin compozitiile proprii!

Nu mai zic de serbari care erau adevarate momente de poveste! Asa ca pot sa-i spun: dascalita muzicala!

Dorina si-a iubit meseria, a iubit copiii si a daruit fiecaruia cate o steluta din inima sa!

Fiecare dintre colegi isi amintesc cu drag de activitatile de cerc pedagogic pe care le considera locul unde invatam mereu ceva nou iar mapele cu care plecam la sfarsit era pline cu atatea materiale!

De cativa ani Dorina a plecat in Mures, locul copilariei ei, locul unde s-a format ca dascal!

Prietenii ii pastreaza cu drag in sipetul cu amintiri!

Ne intalnim des pe facebook, citesc cu drag ceea ce posteaza si ma incarc cu energia pe care o emana!

Draga mea, vacanta mare binemeritata sa fie cat mai senina si plina de momente unice!

Ne-am facut datoria cu sufletul!

Ne-am facut meseria cu drag pentru sufletele inocente!

Cate amintiri nu pastram!!

Multumesc, Dorina , pentru tot ce am invatat de la tine! Pentru bunatate, sinceritate, curaj, daruire!

Pentru zambetul ascuns dupa o lacrima!

Pentru lacrima bucuriei !

Pentru anii tineri pe care ii pastram in inima!