Acum cateva zile tineam in mana mea, mana mamei!
Firava, fara vlaga, doar vinisoarele subtiri se vedeau ca apele pe harta tarii!
Ochii mi s-au umplut de lacrimi si inima de nostalgie!
Mainile mamei ma mangaiau cand am vazut lumina zilei! Pline de freamat si nerabdare sa-si legene pruncul, primul nascut! Sa-l hraneasca, sa-i cante si sa-l ocroteasca!
Aceeasi dragoste si pentru sora mea!
Pare incredibil, dar primele amintiri le am de cand am inceput a rosti primele cuvinte.
O vad pe mama aplecata asupra mea, bucurandu-se de primul meu gangurit,imi rasuna in urechi cuvantul “cai ” pe care il repetam si vedeam pe tavan o multime de stele!
Mainile mamei m-au ajutat sa fac primii pasi cu curaj si incredere! Stiam ca e langa mine si n-are de ce sa-mi fie frica!
Mainile ei m-au imbracat, m-au spalat, m-au inchinat seara cu “ingerasul”,m-au incurajat in primii ani de scoala!
De la ea am invatat ordinea si curatenia, mai ales cea sufleteasca! Cinstea si adevarul ca valori supreme.
Mainile mamei s-au bucurat cand am fost mireasa! Erau vesele si pline de viata, harnice si jucause!
Mai tarziu, cand a devenit bunica, mainile mamei au leganat nepotii cu atata grija si rabdare, cu atatea cantece si povesti!
Mainile mamei stiau sa gateasca cele mai gustoase bucate, mainile mamei se bucurau de musafiri!
Mainile mamei mangaiau sufletele triste, ajutau pe sarmani si stergeau lacrimile de pe obrajii celor cunoscuti sau necunoscuti!
Mainile mamei au stiut sa ne modeleze caracterul, mie si surorii mele, au stiut sa ne tricoteze cele mai grozave haine, iar cand eram mici a facut croitorie doar de dragul nostru.
Mainile mamei au bucurat cu dulciuri copilasii la biserica dupa sfanta impartasanie!
Mainile mamei au trudit pentru adevar si dreptate, au cizelat si au zidit in noi bunatatea!
Se ruga mereu ca Dumnezeu sa-i prelungeasca zilele doar pentru a face fapte bune!
Ruga i-a fost ascultata!
Dar, intr-o zi de toamna insorita, corul ingerilor a chemat-o in imparatia cerurilor!
A plecat linistita si impacata!
Toti cei care au cunoscut-o au venit s-o vada, au lasat lacrimi pe bratele de flori care o inconjurau. Si copiii! Cei care veneau la biserica si primeau bombonele de la “bica”.
Sunt cateva zile de cand draga noastra si-a gasit linistea!
Iar noi ne rugam pentru ea si suntem recunoscatoare ca am avut o asemenea mama!
Vom duce mai departe darul bunatatii pe care l-ai lasat in grija noastra! Vom pretui fiecare amintire si fiecare gest va fi de recunostinta pentru tine, draga noastra MAMA!
MAMA e primul cuvant pe care l-am rostit cand am fost adusa la lumina, pentru a ma bucura de viata . Era strigatul de recunoastere a ingerului pazitor caruia i-am fost incredintata,pentru a-mi indeplini misiunea pe care mi-a pregatit-o Bunul Dumnezeu. Cand spun MAMA , buzele se lipesc intr-o dulce alinare. Pe MAMA o strigam cu totii si la bucurie si la durere. Ea este cea care se bucura de toate realizarile noastre si plangea alaturi de noi cand sufeream.Toate mamele sunt bune dar a noastra a fost deosebita,inteleapta,buna ,blanda,cu o inima mare si mereu gata sa ajute pe oricine.Cel mai frumos dar primit de la MAMA, e sora mea draga,pe care o iubesc si cu care vom duce mai departe lantul faptelor bune. Recunostinta vesnica pentru toate, MAMA MEA!