Sa tot fie vreo 30 de ani de cand am vazut prima data Clujul.
Mergeam cu soacra mea la fratele ei, Mitica!
Eram noua in familie si ma straduiam sa vad si sa inteleg totul.
Cat despre mine nu mi-am facut probleme atat doar ca incercam sa ma “molipsesc “ de accentul neamurilor mele.
Timpul petrecut la poalele FELEACULUI m-a imbogatit si mi-a dat posibilitatea sa cunosc sufletul ardelenilor!

Se spune ca sunt oameni foarte asezati, blanzi si rabdatori.Ei bine, e chiar mai mult decat atat! Se vede in firea lor o “civilizatie” aparte si pentru asta i-am admirat foarte mult.
Dar ce puteai vedea in cluj in doua zile? Centrul istoric, gradina botanica , teatrul si …vitrinele magazinelor , care recunosc mi-au furat privirea de multe ori!
Anii au trecut dar amintirile despre Cluj imi reveneau in memorie cu si mai multa acuratete.

Vara trecuta ma gandesc sa fac o vizita unchiului, care intre timp ramasese singur si sa petrec o saptamana la el.
Cate lectii de viata am primit de la acest om ! si toate in doar zece zile!

Dar sa va spun cate ceva despre unchiul Mitica! A fost colonel in armata romana, seful diviziei pe Transilvania, martirisesc ca nu ma pricep la notiuni militare asa ca le voi evita pentru a nu crea confuzii..
E moldoveanul “aclimatizat”in Ardeal, dar de cati ani traieste acolo cred ca e deja …ardelean.
Ma primeste cu un zambet bland, ne imbratisam , las bagajul pe hol si intram!
Ma intreaba ca acum 30 de ani “Ce faci, motato?” “Bine , ii zic! Am dat curs cererii ccolonelului si voi sta aici cateva zile.”
De la inceput imi spune ca fiind vacanta n-am nici o graba!!

Desfac bagajele, ii ofer cate ceva din Moldova mea si ma invita in bucatarie unde ma astepta cu masa!
Ne-am intins la povesti pana dupa miezul noptii, dar cum era vara, si vacanta nu aveam vreo problema!
Am fost rasfata la Cluj!

Impreuna cu colonelul am luat orasul la pas, ei bine, ne-am oprit in centrul vechi pe o banca.
Stam la o inghetata .Niste tineri galagiosi trec pe langa noi si “scapa” din greseala ambalajul unui snaks.
Il vad pe colonel ca se ridica , ia hartia de jos si o duce spre capatul aleii la cos.
Incredibil veti zice, dar el face asta de fiecare data, fara reprosuri sau asteptand recunostinta! Prima lectie a Clujului!!

E duminica si mergem la biserica! Imi spune ca trebuie sa fim la opt acolo! Ma si mir pentru ca eu de obicei ajung la biserica pe la 10.
Cand am ajuns acolo am aflat de ce!
Unchiul prefera sa fie singur in biserica si sa stea de vorba cu …DUMNEZEU!
In genunchi, in fata altarului, se roaga pentru cei dragi ai lui care traiesc, pentru cei plecati dincolo si …pentru conducatorii tarii noastre! Iata a doua lectie primita!
Martirisesc ca nu m-am rugat pentru conducatorii pe care de cele mai multe ori doar ii hulim! Dar de atunci o fac!

In alta zi merg prin oras si ma prezinta prietenior sai de la piata, farmacie, chioscul de ziare, fornetti etc.
E mandru si ma prezinta ca “nepoata din Moldova”!
Si eu sunt in atentia celor dragi pe care el ii cunoaste!
Sa imparti bucuria ta cu cei dragi, iata o alta lectie de viata!

Intr-o dimineata imi spune sa pregatesc doua sticle cu apa ! De ce ? intreb eu.
Azi vom merge la cimitir sa curatim mormintele celor plecati de langa noi!!
Cu cata grija a ales un buchetel de flori pentru tanti Nuti, a luat cateva lumanari si chibrituri.
Eram prima data in acest cimitir si atat m-au impresionat monumentele funerare, am vazut nume de artisti, scriitori si am inteles cat de trecatoare sunt toate.

Dupa ce am asezat florile in vaza , am aprins lumanari am stat cateva momente in tacere amintindu-ne de cei plecati!!Am spus rugaciunea si am plecat.
Sa nu-i uitam pe cei care ne-au iubit dar au plecat prea repede ! Inca o lectie invatata aici !

Am petrecut zile minunate la Cluj, voi continua povestea ! Am vrut doar sa amintesc de lectiile primite si care mi-au schimbat atitudinea in multe privinte.
Daca si tu ai avut parte de asemenea lectii de viata, spune lumii sa te auda!!
Daca ti-a placut povestea mea spune si altora! Suntem un popor minunat dar inca nu ne cunoastem destul de bine!!