Continuam povestea cu locuri de vis pe drumuri de poveste!

Prima calatorie mai lunga si plina de peripetii a fost la Iasi.Mergeam singura sa dau examen la facultate: limbi straine!
Era prima mea calatorie …

Cate griji! Cate emotii! Cata nerabdare si neliniste!!
Am ajuns la sora unei vecine , doamna MARILUCI care avea o casa , ca un palat, ziceam eu! Pe strada Bethelot, aproape de Universitate.

Am ajuns la adresa si am urcat cateva trepte.Doamna ma astepta in capul scarilor, m-a primit afectuos, m-a dus in camera mea si …m-a lasat acolo!
Am despachetat si… mi s-a facut foame! Au trecut vreo 3 ore nimeni nu ma chema la masa, dar nici eu n-am iesit din camera! Pe inserate gazda ma intreaba daca nu vreau sa mananc ceva si ma pofteste in bucatarie.

Bucataria nu era prea mare, dar frumos mobilata si …stilata! asa mi se parea mie!!
Am inghitit cu noduri si m-am simtit atat de straina si de singura!

Dupa masa m-am intors in camera sa repet pentru examenul ce era peste trei zile.
In dimineata urmatoare am pornit sa descoper orasul.

Era atat de fantastic pentru mine!!Am iesit in strada principala, am privit cladirea imensa a Universitatii si am pornit apoi spre centru.

Am reusit in 3 zile sa cunosc drumul principal din centru pana acasa si apoi pana la Universitate.
Invatam , repetam dar gandul meu zbura la locurile copilariei.
Am petrecut clipe minunate aici!

In noaptea dinaintea examenului un cosmar nu m-a lasat sa ma odihnesc. Dimineata, plina de teama, am tradus visul! Da!
Nu voi lua examenul si ma voi intoarce acasa!
Nu mai povestesc dar intr-un concurs de imprejurari “asa a fost!”

M-a obsedat visul , nu m-am putut concentra si am plecat acasa, asteptand rezultatul peste cateva zile.
Ei, n-a fost sa fiu studenta atunci, dar visul mi s-a implinit peste ani.Am facut filologie cu specializare romana franceza.

Anul trecut, in toamna am revazut casa in care am stat prima data singura in oras strain!
Eram cu fiica mea studenta aici. Trecem pe strada Berthelot,casa e la locul ei , doar locatarii au plecat de mult! Acum sta o familie de avocati; mi-ar fi placut sa intru dar nu parea sa fie cineva acasa.

Am gasit o vecina care si-a amintit de Mariluci, de casa cu obiceiurile ei! Am fost atat de fericita! Pentru cateva clipe am retrait momentele adolescentei mele!!Era in amurg si ne-am continuat drumul pana in capatul strazii doar ca sa revenim la pas pe acelasi trotuar cu multe amintiri!

Am calatorit apoi alaturi de sotul meu prin toata tara la concursuri si olimpiade de matematica.
Am cunoscut si stat la aceeasi masa cu academicianul Teodorescu, cu autori de manuale , cu oameni care aveau matematica in sange! De fapt, doar cine e aseamana se aduna!
Cu mare drag si cu emotii imi amintesc de Ramnicu Valcea!
Minunat oras pe care l-am vazut in vacanta din aprilie.
Pomii infloriti si oamenii cu sufletul deschis ne-au arata un oras emblematic pentru acea zona!

Ne-am simtit minunat! Am trait clipe de vis! Am fost la Voineasa in creierii muntilor! Ce oameni si ce locuri!
Matematica era si aici la loc de cinste! Nume ca Smarandoiu, Ghica, Saraolu erau cunoscute ca elite care au creat o scoala de matematica .

In tren spre Valcea am cunsocut o mamica ce-si insotea fiul la concurs; asa am aflat ca era profesoara de fizica si baiatul era pasionat de matematica.
Ne-am imprietenit si in drumurile mele prin capitala am stat deseori la ea!
Cristina , iti mai amintesti de Valcea? Sigur ca da ! Baiatul s-a intors cu un premiu!

In anii urmatori am fost la Bacau si la Baia Mare.
Bacaul, un oras reprezentataiv din Moldova ne-a intampinat cu raceala! Ploua si vremea nu era tocmai potrivita!
Dar ce conteaza vremea cand oameni cu sufletul mare te fac sa te simti minunat!!

Acum am vizitat Targu Ocna si m-a impresionat salina!
Am mers cu autobuzul cativa km apoi pe jos , prin galerii!! Ce emotii!!
Am petrecut frumos la Bacau si mi-a placut orasul.
L-am mai revazut dar acum cu alti ochi!
La Baia MARE , olimpiada ne-a adunat pe toti la hotelul Mara!
Placut, curat si primitor la acea vreme!
Ardelenii au stilul lor ca sa te simti bine! Palinca si vorbe de duh!!

M-au impresionat cu daruirea lor pentru cei veniti din alta parte; nu stiau cum si ce sa faca sa fie totul la superlativ.
Ei bine, au reusit cu prisosinta! Ne-au dus la Certeze,localitate faimoasa !

Pentru prima data aici am vazut case cu etaj si cu lift si scari de marmura ! Era prin 1987!!Cum e posibil, veti zice? Asta ne-am intrebat si noi si am primit si explicatiile! Locuitorii de aici erau cei care curatau petrolierele si erau platiti regeste, desi munca lor era periculosa.
Am mai vazut Cimitirul vesel de la Sapanta, Baia Sprie, Botiza.

Peste tot oameni frumosi la chip si suflet , primitori , daruind zambete si vorbe placute tuturor! Accentul lor era fantastic! N-am reusit cat mi-am dorit sa vorbesc ca ei!!
Scoarte si vase, alesaturi si suveniruri ne imbiau la tot pasul!

Ba chiar imi amintesc ca am cumparat o cerga de lana gri! Si tot de acolo am niste jocuri logice din otel pe care le mai folosesc si azi cand vreau sa scap de stres!
Sunt minunate si deschid mintea!!
Daca stii despre ce jocuri vorbesc impartaseste-mi si mie cum le folosesti! Dar despre jocul din bucatele de lemn taiate si imbinate iti amintesti?