Uneori nici nu ne dam seama cat de repede trece timpul! Si atunci privim cu drag la copiii care cresc! Prin ei, timpul prinde radacini!

Ieri a fost ziua ei de nastere. Azi vreau sa-i fac acest dar; sa scriu despre ea!

Am in fata ochilor o domnisoara simpatica si sarguincioasa. Parca o vad in prima zi de scoala, timida si emotionata! Incepea pentru ea un drum nou! Au fost o multime de provocari dar nu s-a dat batuta! Stefanica , despre ea este vorba m-a impresionat prin daruirea de sine, prin ajutorul neconditionat oferit colegilor si mai ales pentru felul cum a stiu sa-l sustina pe colegul ei de banca, Noni!

A fost ajutorul meu de nadejde, a fost mana mea dreapta!

Stefanica a daruit timpul ei si grija ei pentru ca un coleg sa se simta bine in clasa noastra. A renuntat la pauze doar ca sa-si implineasca misiunea pe care si-a ales-o singura!

Multumesc, draga mea!

Felul in care ai facut asta m-a convins ca ai primit o educatie aleasa in familie, ca munca pentru tine a insemnat implinire, ca atunci cand incepi ceva, duci la bun sfarsit!

Esti pentru mine un model de adolescent ancorat in realitate, cu o inima mare si voluntar serios in sprijinul celor care au nevoie de ajutor!

Ai toata pretuirea si admiratia mea!