Acum 30 de ani, la Olimpiada Nationala de matematica, care s-a desfasurat la Baia Mare, am avut onoarea sa stau de vorba cu academicianul Nicolae Teodorescu.
Cand a aflat ca sunt dascal pentru invatamantul primar le-a spus colegilor profesori ca “fara munca invatatorilor ei n-ar avea materia prima pentru…olimpici!”
Pentru prima data am fost mandra meseria mea, recunoscuta ca atare de un…academician!
Parca-l vad acum in fata ochilor: de statura mijlocie, cu fata uscativa dar chipul luminat de blandete si calm.
Nu voi uita niciodata acele momente! Atunci am inteles ca oamenii inteligenti sunt atat de modesti si capabili sa recunoasca munca de capatai a invatatorilor!
De multi ani nu ani este printre noi, dar stiu ca acolo sus zambeste cand un dascal descopera un “geniu” in matematica si-i calauzeste pasii spre mai sus!
Multumesc Cerului si sunt recunoscatoare ca am stat la aceeasi masa cu un academician si mi-am umplut inima si cugetul de cuvinte intelepte si magice, ca am reusit sa transmit si eu elevilor mei dragul de …matematica “regina stiintelor”, cum este denumita!
Daca din cei care citesc aceste randuri au fost atunci, acolo, ii rog sa completeze gandurile mele!