E saptamana dinaintea Craciunului si gandul imi zboara la copilarie.

Da! Copilaria e locul unde totul e posibil! Copilaria ne urmareste toata viata !

Bucuria cu care bunicii pregateau sarbatorile imi umplu acum ochii de boabe de roua!

Cel mai mult imi placea cum facea bunica colacei pentru colindatori; acestia erau de marimi diferite si impletiti diferit, dupa randul fiecaruia: nepoti, vecini, copii din sat!

Stateam cu ochii pironiti la cuptorul unde bunicul tragea jarul, ca apoi sa puna tavile cu colaci!

Era o aroma a cuptorului nemaipomenita! Apoi, cand cu”cociorva” tragea tavile cu “coptura”, mireasma sarbatorilor ne cuprindea! Atunci repetam colindele, pregateam globul, frumos ornat si asteptam….asteptam minunea sarbatorilor!

Mos Craciun venea incarcat cu daruri de trebuinta: hainute, ghete, fulare!

Azi aduce telefoane, tablete si jocuri pe calculator! Alte generatii, alte vremuri!

Am avut bucuria sa ma bucur de bunicii mei multi ani! I-am vazut mai tineri si apoi imbatranind, dar in ochii mei, la fel ca in copilarie!

Prezenta bunicilor in copilaria nepotilor e…covarsitoare! Am invatat din ce facea bunica, cum facea si pentru ce facea! Si toate cu atata drag si neosteneala!

Am invatat de la ei cum sa fiu ca om, cum sa-i respect pe cei care merita respectul! Bunica zicea:”nici pe dinainte sa nu le treci”!

Gandul la anii copilariei, la bunicii mei imi umplu inima de nostalgie dar si de bucurie! Sunt omul de azi si datorita lor!

Acolo, sus, in ceruri, vegheaza ca niste ingeri, bunicii mei!

Oare le-am spus vreodata ca-i iubesc? Poate nu, dar in inima i-am pastrat mereu!

Un proverb spune:”Respectati oamenii in varsta, putini au privilegiul acesta”!

Pentru toti bunicii din lume si pentru ai mei, respect si recunostinta!

Nepotii vostri sunt asa cum i-ati dorit: romani destoinici, harnici, apreciati de comunitatea in care traiesc, respectand traditiile stramosesti!