O stiu de cand s-a nascut! Fetita pe care asteptau parintii sa le mangaie batranetile! Anii au trecut si fetita de atunci a imbratisat meseria parintilor. Nu putea fi decat un dascal cu chemare ca si familia ei.

Dragul de limba romana, de poezia locurilor natale au facut-o pe Roxana sa se aplece cu drag asupra celor dornici de cunoastere.

Iat-o deci, filolog! Energia si farmecul tineretii au fost molipsitoare pentru elevii ei.

Cate concursuri, cate spectacole nu a organizat! Repetiile erau momente deosebite pentru elevi.

Am avut ocazia sa participam impreuna la un proiect; asa am redescoperit-o pe Roxana! Ambitioasa si constanta in tot ce face e un model pentru elevii ei dar si pentru colegi si prieteni.

Si pentru un suflet ca al ei, a venit si sufletul pereche ! Fac o familie fericita si traiesc la superlativ fiecare clipa!

Ma bucur pentru Roxana, pentru realizarile ei, pentru dorintele ei! Sunt convinsa ca de acolo din ceruri mama ei vegheaza neintrerupt. Am cunoscut-o pe mama ei si am apreciat-o pentru ceea ce era ca om si dascal!

Pastrez amintiri deosebite din intalnirile noastre si-ti doresc sa-ti implinesti visele, acolo unde esti, departe de tara, dar mereu aproape in inima celor care te cunosc si te apreciaza.

Departe de noi, dar acolo unde iti este locul, langa sufletul tau pereche.

Multumesc pentru gandurile frumoase transmise chiar azi, te imbratisez si va doresc sarbatori luminate!

 

 

3 thoughts on “Oameni de poveste #62

  1. Cand citesc asa ceva, pe moment ma intreb ” oare chiar asa e”? Imediat dupa, imi spun” Minunat! Trebuie sa merg mai departe si mai bine!” Nu poti sa nu te bucuri cand vezi ca esti in sufletele unor oameni atat de minunati! Va multumesc din suflet si va intorc de mii de ori aprecierile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *