Solstitiul de iarna. De dimineata, rememoram momentele petrecute cu multi ani in urma…aceeasi zi cu soare de iarna care ne-a adus schimbarea!! Ne-am schimbat noi, s-au schimbat multe!!

Acum gandul ma poarta pe malurile Dunarii la Galati!

Aici, am petrecut momente deosebite cu Antoneta, Tuca , cum ii zicem noi!

Fire prea sensibila pentru vremurile in care traim, ea este o perfectionista! Mereu mai bine, mai frumos, mai corect!

Calitati care, din pacate, sunt pe cale de disparitie. Le-au luat locul egoismul,invidia si rautatea!  Dar Tuca stie ca oamenii care o apreciaza si o iubesc au calitatile pe care si le doreste ea!

Suntem departe una de alta, ne-am vizitat mai des , dar cu trecerea timpului distantele ni s-au parut prea mari!

A fost langa mine in momentele grele si incurajarile ei nu le-am inteles atunci. Acum, da! Multumesc pentru asta, Tuca!

Vorbim mai des aici decat la telefon; asta nu inseamna ca ne-am indepartat ci ca simtim sa folosim timpul cat mai bine.

Imi amintesc cu drag de zilele petrecute la Galati, de revederea cu Mariro si Stanuta, de plimbarile noastre pe faleza Dunarii!

Tuca stie sa exprime in versuri, opinii si ganduri, uneori ma prind si eu in jocul ei si ma simt atunci, copil!

I-am promis ca intr-o zi, toate creatiile ei literare isi vor gasi locul intr-o carte!

Imi doresc ca ziua aceea sa fie cat mai aproape!

Multumesc, Tuca pentru tot si toate!

Astept sa ne revedem!